Universalizabilitate

Universalizabilitatea reprezintă un concept filozofic introdus de Immanuel Kant în lucrarea Întemeierea metafizicii moravurilor. Acesta constituie o parte importantă a imperativului categoric, care presupune că trebuie să acționezi numai conform acelei maxime prin care să poți vrea totodată ca ea să devină o lege universală. Semnificația precisă a noțiunii este discutabilă, însă cea mai comună interpretare este aceea că imperativul categoric propune să acționezi în așa fel încât să vrei ca și ceilalți să acționeze identic cu tine. Dacă acțiunea ar putea fi universalizata (ex: să nu furi, să nu ucizi), atunci este moralmente acceptată. Universalizabilitatea legii potrivit căreia se produc efecte constituie ceea ce se numește propriu-zis natură în sensul cel mai general al cuvântului (în ceea ce privește forma), adică existența lucrurilor, întrucât este determinată de legi universale, imperativul universal al datoriei ar putea fi exprimat și astfel: acționează ca și când maxima acțiunii tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii^[1].